Azi cred ca am experimentat nesimtirea suprema...
Eu sunt genul de persoana care ajuta oamenii la nevoie. Dar sa se profite in halul asta de mine si de altruismul meu? Nu am mai pomenit asa ceva...
Povestea este scurta:
Azi la ora de geografie, profa' a obsevat ca pe banca aveam un manual (evident de geografie). Si vazandu-l mi-a explicat ca de mult timp il cauta, deoarece autorul cartii este si unul din autorii testelor pentru olimpiada. Si mi-a propus sa facem schimb de manuale. Adica ea sa mi-l dea pe cel de la clasa iar eu sa il dau pe al meu. Bineinteles ca nu a asteptat sa raspund si mi l-a si luat din fata, aruncandu-mi un "multumesc". Sa zicem ca aici a fost gresala mea...puteam sa ii zic ca am nevoie de el pentru a invata la bac (
pentru ca dau bacu' din geografie).
Deci sa recapitulam pana aici: un cadru didactic, cineva care at trebui sa ajute elevii sa invete, lasa un elev fara manualul dupa care invata pentru bacalaureat.
Dupa ce mi-a luat manualul, am simtit ceva ce nu am mai simtit de mult. Cred ca nu am mai simtit asta de cand eram mic. A fost ca si cum cineva m-ar fi furat.
Bineinteles, urma sa primesc manualul dupa care invatam la clasa. Dar...manualul nu a mai ajuns la mine. Profa' a plecat din clasa iar eu am ramas cu buza umflata.
Intrebarea mea e acum: eu de unde invat?
E total aiurea si revoltator ce se intampla intr-o scoala. E inadmisibil ca un profesor sa faca asa ceva. Ea in loc sa se gandeasca la elevi, se gandeste la olimpiada si la faima de care s-ar bucura ducand un copil la olimpiada nationala.
Asa ca eu, in prostia mea, am ramas fara manual.
Si recunosc, a fost doar vina mea.
Daca ii ziceam ca nu si nu...era alta poveste dar asa.
Poate ca ti se pare banala situatia, dar nu e chiar asa. Toata lumea e la fel. Profita de tine cat poate.
Uneori ma intreb de ce nu sunt si eu la fel... de ce imi pasa asa de mult? Daca m-ar durea undeva, ar fi mai bine.
"Nu frate, e cartea mea! Cumpara-ti!" ...imi pare rau ca nu am adoptat o astfel de atitudine.
S-o tratez cu sictir...
Sa imprasti si eu sictir asa cum imprastie toata lumea.
Crad ca nu sunt destul de matur. Crad ca inca visez la o utopie, la o societatea in care sa merite sa traiesti. Dar se pare ca incep sa ma trazesc. Oamenii nu sunt deloc asa cum mi imaginez, sau cum as vrea eu sa fie. Oamenii sunt rai!
Oamenii sunt rai si prosti. Si nu poti traii pe langa ei doar devenind unu' ca ei. Si nu e vina oamenilor ca devin asa de rai. E vina societatii.
Hai sictir!
